Zâzania moldovenească
După ce Igor Dodon a anunțat că Republica Moldova a obținut statutul de observator în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice, a început gâlceava…
Primii au ieșit la rampă reprezentanții așa-numitei coaliții de guvernare. Aceștia au declarat nul statutul de observator, pe motiv că țara noastră este una parlamentară și „nicio decizie referitoare la participarea în cadrul unor organizații internaționale sau în cadrul unor tratate internaționale, nu poate fi luată fără acordul Parlamentului sau Guvernului”.
Replica lui Dodon nu s-a lăsat așteptată. Acesta a spus că „în conformitate cu Constituția țării, președintele poate să negocieze și să semneze tratate internaționale”. După care a adăugat, că cei de la guvernare „fac campanie electorală pentru alegerile din toamnă sau nu sunt pregătiți din punct de vedere juridic” și că legitimitatea acestora „este mai joasă decât cea a președintelui, care a fost votat de majoritatea cetățenilor”.
Nu știu (și nici măcar nu intuiesc) cu ce se va termina acest „spectacol” de dinaintea parlamentarelor. (Politicul moldovenesc este mai imprevizibil decât un cutremur. Și încă nu se știe care ne va zgudui mai tare). Sunt sigur numai de două lucruri:
- Toate declarațiile la acest subiect, făcute de la prompterul din sediul PDM („nucleul” coaliției de guvernare), mai degrabă sau mai târziu, se vor adeveri. Și nu doar din cauza argumentărilor legale…
- Președintele țării are o mare problemă cu juriștii care-l consultă (și mai și stă rău cu matematica). Or, articolul 86 din Constituție prevede expres că șeful statului „poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova”, numai că acesta trebuie „să le prezinte, în modul și în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului”. Deci, Dodon poate semna tratate internaționale, însă acestea nu au nicio valoare, atâta timp, cât nu au acordul, adică aprobarea sau consimțământul Legislativului…
Deși hârțoaga, prin care Republica Moldova a obținut statutul de observator în cadrul UE, nici nu poate fi numită tratat internațional. Or, un astfel de document prezumă un acord dintre două entități internaționale, două state și organizații internaționale, prin care semnatarii își asumă anumite obligații. Iar ceea ce Dodon crede și califică drept „tratat internațional”, nu este decât o decizie luată în cadrul unei întruniri, la care dânsul a avut doar statutul de invitat special și nicidecum de membru-participant…
Cât ține de „legitimitatea joasă” a celor de la guvernare și președintele „votat de majoritatea cetățenilor”, matematica este simplă. La parlamentarele din 2014 rata de participare la vot a fost de 55,86%, în turul II al prezidențialelor de anțărț – 53,52%. Iar din moment ce jumătate dintre figuranții acestor procentaje au votat pentru deputații din actuala coaliție de guvernare (în formula în care erau atunci) respectiv, pentru Dodon, rezultă că numărul alegătorilor celor două tabere variază între 830 și 835 mii persoane. Ceea ce reprezintă doar puțin peste a patra parte (25%) din totalul moldovenilor cu drept de vot…
Altfel spus, majoritatea cetățenilor Republicii Moldova nu au votat nici pentru actualul Parlament, nici pentru actualul șef de stat…
P.S. „Promisiunile generează datorii, iar datoriile generează promisiuni”… (proverb german)
Andrei BULGARU
