Zi de sărbătoare, zi de suflet

În nordul raionului Drochia, la câțiva kilometri de oraș, se află satul Antoneuca – o așezare liniștită, cu gospodării strânse în jurul bisericii și cu oameni care își poartă traiul cu demnitate și hărnicie. Colinele blânde și câmpiile largi dau satului o frumusețe aparte, iar liniștea locului ascunde povești care s-au născut odată cu întemeierea sa.

Povestea satului se împletește cu amintirea unui boier de demult, Stașcu, care și-a împărțit pământurile între cei trei fii ai săi: Anton, Serghei și Pervan. Fiecăruia i-a dăruit câte o parte din moșie, iar în timp, din aceste locuri au răsărit trei sate ce păstrează în numele lor rădăcina acestei legende: Antoneuca, Sergheuca și Pervomaiscoe.

Se spune că Anton era cel mai gospodar și mai așezat dintre frați. Oamenii s-au strâns în jurul lui, au ridicat case, au învelit ogrăzi și au tras brazde noi pe câmpurile roditoare. Vatra s-a lărgit cu anii, iar numele lui a rămas legat pentru totdeauna de acest ținut – Antoneuca, satul lui Anton.

Astăzi, atunci când colinele își revarsă verdele peste lunci și păduri, legenda pare să tresară din nou, purtată de glasul bătrânilor și de liniștea drumurilor care duc spre inimile oamenilor din sat.

Satul Antoneuca este pomenit în documente încă din anul 1854. De-a lungul vremii, așezarea a trecut prin transformări mari – de la moșia boierului Stașcu la vremurile în care s-au ridicat primele școli și gospodării, până la perioada colhozurilor sovietice, când s-au construit clădiri publice, grădiniță și club. În 1992 a început și zidirea bisericii, finalizată după câțiva ani, devenind astăzi un loc de rugăciune și adunare pentru întreaga comunitate.

Oamenii din Antoneuca sunt recunoscuți ca fiind gospodari vrednici și legați de pământul lor. În sat, aproape fiecare familie are grădină, vite și livezi, iar lucrul câmpului rămâne o tradiție care se transmite din tată-n fiu. Comunitatea nu este mare, dar unită: familiile sunt frumoase, copiii aleargă pe ulițe, iar sărbătorile adună generații întregi.

Pe 21 septembrie, Antoneuca și-a sărbătorit hramul. Satul s-a adunat ca o mare familie, iar în centrul evenimentelor a fost primara Svetlana Văcaru, care, împreună cu echipa Primăriei, a pus suflet în fiecare detaliu. Decorul de toamnă și zâmbetele oamenilor au dat culoare unei zile de neuitat.

Primara și-a felicitat consătenii cu un cuvânt cald, iar părintele Andrian Cepoi a adus binecuvântarea Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”. Apoi, în fața tuturor au fost pomeniți bătrânii satului, cuplurile care au ajuns la 50 de ani de căsnicie și copiii născuți în 2025 – momente simple, dar care au mișcat inimile celor prezenți.

După emoții, a urmat veselia. Ansamblul „Tălăcuța” al Casei de Cultură din Antoneuca a deschis scena cu cântece și dansuri, iar atmosfera s-a încălzit odată cu acordurilei conduse de Victor Cemortan și Adriana Melinte. Aplauzele s-au făcut și mai puternice atunci când pe scenă a urcat Oleg Spînu, invitatul special al serii, care a reușit să aducă zâmbete și lacrimi de bucurie printre spectatori. La fel de așteptată a fost și Lilia Foșca, care și-a lăsat amprenta prin vocea ei puternică și sinceră.

Spre seară, toată lumea s-a prins în horă. De la tineri la bătrâni, toți au dansat sub sunetele orchestrei, iar cerul s-a luminat de focuri de artificii care au făcut să tresară până și cei mai mici copii. 

Hramul din acest an a fost o sărbătoare a oamenilor – a celor care muncesc, cântă, dansează și se bucură împreună. Antoneuca a arătat că își păstrează rădăcinile, dar și pofta de viață.

Cristina DONICI