Uneori, suferința se ascunde în cuvinte repetate zi de zi, în reproșuri, umilințe, amenințări sau în încercarea de a controla fiecare alegere a unei femei. Pentru că nu există o lovitură, aceste comportamente pot fi greu de recunoscut, atât de către persoana care le trăiește, cât și de către cei din jur.

Abuzul emoțional poate începe cu remarci aparent neînsemnate: „Nu ești în stare de nimic”, „Fără mine nu te descurci”, „Tu ești de vină pentru tot”. În timp, jignirile și criticile repetate pot slăbi încrederea în sine. Femeia poate ajunge să-și pună la îndoială propriile decizii, să se simtă vinovată pentru conflicte și să creadă că trebuie să se schimbe permanent pentru a evita o nouă ceartă.

Un alt semn de alarmă este controlul prezentat drept grijă sau iubire. Partenerul poate cere să știe permanent unde se află femeia, cu cine vorbește și de ce nu răspunde imediat la telefon. Poate verifica mesajele, solicita parolele conturilor personale, critica prietenele sau încerca să o îndepărteze de familie. Gelozia poate fi prezentată ca dovadă de iubire, dar atunci când devine pretext pentru supraveghere și restrângerea libertății, nu mai este o simplă neînțelegere de cuplu.

Abuzul emoțional poate lua și forma manipulării. După ce rănește prin cuvinte sau comportament, partenerul poate spune că femeia exagerează, că nu s-a întâmplat nimic sau că ea l-a provocat. Uneori, alternează jignirile cu scuze, promisiuni și perioade de afecțiune. Acest amestec poate crea confuzie și poate face dificilă înțelegerea situației.

Nu orice ceartă este abuz, dar controlul, umilirea și intimidarea repetate nu trebuie considerate normale într-o relație. O neînțelegere poate fi discutată, iar fiecare partener își poate asuma partea de responsabilitate. Abuzul apare atunci când comportamentele sunt folosite pentru a răni, a speria sau a controla, iar libertatea și demnitatea celuilalt sunt ignorate.

Efectele nu se opresc întotdeauna la persoana care trăiește abuzul. Copiii pot simți tensiunea din casă chiar și atunci când nu asistă direct la conflicte. Frica, nesiguranța și umilințele pot afecta felul în care înțeleg relațiile și modul în care se raportează la ceilalți.

De aceea, este important să nu minimalizăm semnele abuzului emoțional și să nu întrebăm o femeie de ce nu pleacă, de ce a acceptat sau de ce nu a vorbit mai devreme. Teama, rușinea, dependența financiară, grija pentru copii și presiunea celor din jur pot face cererea de ajutor foarte dificilă. Sprijinul începe prin ascultare, fără judecată și fără a-i impune persoanei ce trebuie să facă.

Nimeni nu trebuie să demonstreze că a fost lovit pentru ca suferința sa să fie luată în serios. O relație nu ar trebui să te facă să trăiești în teamă, să te simți lipsită de valoare sau să renunți la libertatea ta. Respectul și siguranța nu sunt privilegii, ci lucruri pe care fiecare persoană are dreptul să le aștepte într-o relație.

Articol realizat în cadrul proiectului „Nu doare doar când lovește”, implementat de PP „Glia Drochiană”, cu suportul Suediei, în cadrul proiectului „Prevenirea violen- ței față de femei”, implementat de A.O. „Artemida”

Andreea Rusu