Amintiri de la izvor – copilăria care rămâne în suflet
O fotografie apărută pe rețelele de socializare a trezit în mine o val de amintiri din copilărie. Îmi amintesc cum, în fiecare vară, împreună cu prietenii, mergeam la un izvor frumos din apropiere și îl „renovam” în felul nostru de copii.
Aduceam vopsea de acasă, rămasă de la reparațiile părinților, și pictam cu entuziasm pereții din jurul izvorului, fiecare încercând să lase o urmă colorată. Ne mândream cu acel loc ca și cum ar fi fost al nostru, un spațiu special pe care îl îngrijeam cu bucurie și energie copilărească.
Mai aveam și micile noastre „aventuri” – mergeam pe la caprele din apropiere, uneori flămânzi după orele lungi de joacă, și ne bucuram de lucruri simple, precum laptele proaspăt sau plimbările până la lac.
Astăzi, când am văzut că doamna Aliona Umanscaia continuă să aibă grijă de acel izvor și să facă ordine acolo, am simțit o căldură aparte în suflet. Este o dovadă că unele locuri nu sunt uitate și că există oameni care păstrează vie grija pentru ele.
Îmi pare, totuși, puțin rău că mulți copii de azi nu mai trăiesc acea copilărie liberă, rebelă și plină de descoperiri pe care am avut-o noi. Dar, în același timp, mă bucur că există în continuare oameni care nu lasă aceste locuri să se piardă în uitare și care le îngrijesc cu sufletul deschis.
Pentru că, uneori, un izvor nu este doar apă – este amintire, copilărie și legătura noastră cu rădăcinile.
Angela Croitor
