Violența în familie se poate instala treptat, fără semne vizibile la început. Poate lua forma controlului asupra telefonului, a îngrădirii libertății de a comunica cu prietenii, a jignirilor sau a presiunii psihologice. În timp, femeia poate ajunge să se simtă izolată, să-și piardă încrederea în sine și să-i fie teamă să vorbească despre ceea ce trăiește sau să ceară sprijin 

În cadrul proiectului „Nu doare doar când lovește”, desfășurat de Publicația Periodică „Glia Drochiană”, discuțiile cu femeile din comunitățile raionului Drochia au abordat tocmai aceste forme mai puțin vizibile ale violenței, dar și frica, rușinea și dependența care pot împiedica o persoană să vorbească despre ceea ce i se întâmplă.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știe o femeie aflată într-o relație abuzivă este că nu trebuie să treacă singură prin această experiență. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune și nici o dovadă că a eșuat în familie. Este un pas spre siguranță.

Primul pas poate fi o discuție cu o persoană de încredere. O rudă, o prietenă, o vecină sau un alt om care știe să asculte fără să judece poate deveni un sprijin important. Nu este nevoie ca femeia să povestească totul dintr-odată. Uneori, este suficient să spună că îi este frică, că se simte controlată sau că are nevoie de ajutor.

Atunci când există amenințări, agresiuni ori pericol pentru viață, siguranța trebuie să fie prioritară. Într-o situație de urgență, se poate apela numărul unic 112. Dacă telefonul este verificat de partener, solicitarea ajutorului trebuie făcută, pe cât posibil, printr-un mijloc sigur.

În raionul Drochia, femeile pot solicita îndrumare de la serviciile sociale și de la instituțiile competente în prevenirea și combaterea violenței în familie, pentru a afla ce forme de sprijin sunt disponibile în situația lor. În funcție de caz, poate fi necesară asistență socială, consiliere psihologică, sprijin juridic sau intervenția organelor de drept. Disponibilitatea și modalitatea de accesare a serviciilor trebuie verificate direct la instituțiile responsabile.

Nu este nevoie să aștepți ca situația să devină mai gravă pentru a vorbi despre ea. Controlul permanent, izolarea de familie și prieteni, amenințările și umilirea repetată sunt semnale care merită luate în serios. O femeie nu trebuie să demonstreze că a suferit suficient pentru a merita sprijin. Și oamenii din jur au un rol important. Dacă o prietenă, o rudă sau o vecină vorbește despre ceea ce i se întâmplă, primul răspuns ar trebui să fie ascultarea, nu învinuirea. Întrebări precum „De ce nu pleci?” sau „De ce ai acceptat?” pot adânci rușinea și izolarea. Mai folositor este să întrebăm: „Ești în siguranță?”, „De ce ai avea nevoie acum?” și „Cum te pot ajuta fără să te pun în pericol?”.Sprijinul nu înseamnă să decidem în locul altei persoane sau să confruntăm agresorul fără a evalua riscurile. Înseamnă să o ajutăm să afle ce opțiuni are și să ia decizii în condiții cât mai sigure.

Proiectul „Nu doare doar când lovește” a pus accent și pe primul ajutor psihologic: ascultarea fără judecată, recunoașterea nevoilor imediate și orientarea persoanei către ajutorul potrivit. Aceste gesturi nu înlocuiesc intervenția specialiștilor, dar pot reprezenta începutul unui drum spre sprijin.

În comunitățile mici, oamenii se cunosc, iar teama că problemele personale vor deveni subiect de discuție poate împiedica o femeie să ceară ajutor. De aceea, discreția, respectul pentru viața privată și refuzul de a răspândi zvonuri sunt la fel de importante ca informația propriu-zisă. Violența nu este o problemă care trebuie ascunsă pentru a proteja imaginea familiei. Este o situație care trebuie abordată cu grijă, responsabilitate și respect pentru persoana afectată. Uneori, o întrebare pusă la timp, o informație corectă sau un om care știe să asculte pot face diferența.

Dacă violența nu se vede, asta nu înseamnă că nu există. Iar dacă o femeie are nevoie de ajutor, primul pas este să știe că merită să fie în siguranță și că nu trebuie să înfrunte singură ceea ce i se întâmplă.

Articol realizat în cadrul proiectului „Nu doare doar când lovește”, implementat de PP „Glia Drochiană”, cu suportul Suediei, în cadrul
proiectului „Prevenirea violen- ței față de femei”, implementat de A.O. „Artemida”

Angela Croitor