„Lasă-l mai bine să moară, că eu îmi fac altul!”

Destinul este un concept, care fascinează omenirea de secole. Unii cred că avem control total asupra vieții noastre, în timp ce alții susțin că suntem doar niște pioni într-un joc deja scris.  Povestea ce urmează este despre o familie cu 4 copii din satul Mihăileni, raionul Rîșcani, pe care am vizitat-o recent cu colegele mele, oferind și niște donații, fiind sensibilizate  de durerea și suferința acestei mame.

Care este povestea tristă a acestei familii, și cum a ajuns să trăiască aceste momente dificile, cauzate de boală crâncenă a feciorului?

Ana Eremeico, de 31 de ani, mamă care își crește cei patru copii, dintre care feciorul mai mare Adrian, de 13 ani, diagnosticat cu Paralizie Cerebrală Spastica cu Convulsii Epileptice, are nevoie urgentă de tratament în Turcia, care este prea costisitor, pe care familia nu și-l poate permite.

Alături de Adrian mai sunt trei surioare: Gabriela de 7 ani, Daria de 6 ani, și micuța Paulina, care abia împlinește cinci luni. Lipsurile sunt multe, dar mama încearcă să facă față acestor greutăți și să le ofere copiilor tot ce poate, chiar dacă uneori masa e goală și grijile au intrat în drepturi depline în casa lor.

Durerea acestei familii nu a venit doar din greutățile financiare și boala gravă a lui Adrian, ci și din trădarea și indiferența celui, care ar fi trebuit să le fie stâlp și sprijin. Tatăl copiilor a plecat de acasă în cel mai dificil moment, când a înțeles că boala băiatului  necesită cheltuieli. În loc să rămână alături de familie și să lupte pentru sănătatea fiului său, el a ales să-și abandoneze  familia, pentru a pleca în alt sat și a se căsători cu altă femeie.

Cel mai dureros pentru soția sa și copii nu a fost doar plecarea lui, ci cuvintele nemiloase pe care le-a rostit: „Lasă-l mai bine să moară, eu îmi fac altul.” Aceste vorbe au străpuns ca o lovitură de cuțit în sufletul Anei.

În cele mai grele momente doar părinții acestei mame disperate i-au fost alături, au ajutat-o și au susținut-o, în pofida tuturor încercărilor vieții. Și mai este un erou în povestea noastră – Paul Nica,  care în acele timpuri muncea peste hotare, în Marea Britanie. Aflând toată povestea Anei pe rețelele de socializare și văzând băiatul bolnav, nu a ezitat mult timp și s-a oferit să ajute această familie. Un om cu totul străin, care aflase de problemele lor în mediul virtual, a vrut să-i ajute financiar și a trimis în prima lună 200 de euro. Ana rămase mirată de bunătatea lui Paul, fapt ce rar se întâmplă în zilele noastre, dacă și tatăl biologic l-a abandonat în momentul de grea cumpănă. Plecase, nepăsător și indiferent față de soarta propriului fecior, rămas să trăiască în chinurile unei groaznice maladii.

Ana a continuat corespondența cu Paul, în scurt timp devenind foarte apropiați sufletește, înțelegând că acest bărbat ar  face totul pentru copilașii ei și le va oferi toată  afecțiunea, iubindu-i ca pe ai săi. „Într-o zi, vorbind pe video cu Paul, una din fetițe l-a numit „tată” și în acel moment  am înțeles că vom fi împreună pentru tot restul vieții”, – a mărturisit Ana, cu lacrimi în ochi.

Familia trăiește în condiții precare, nu are aragaz și fac mâncare la sobă. Nu au nici televizor, nemaivorbind de alte obiecte, care ar fi un lux pentru ei. Locuiesc într-o odaie mică, pentru cele șase suflete, dar caldă și primitoare, pentru oricine le-ar trece pragul.

Strigătul de ajutor al acestei mame îndurerate, nu ar putea lăsa indiferenți pe cei, care au credință în bunul Dumnezeu, căci fiecare gest contează, fiecare mic ajutor poate schimba destinul acestui băiat, care-și dorește o șansă la viață. Adrian nu vrea atât de mult: doar să fie sănătos și să-și poată trăi copilăria, alături de surorile sale.

Elena-Gabriela ȘTIRBU și Karina SAIDALIYEV, membre a HUB-ului Tinerilor Scriitori și Jurnaliști,

Centrul de Creație a Copiilor Drochia