Paștele Blajinilor adună credincioșii la mormintele celor dragi
În preajma Paștelui Blajinilor, o sărbătoare profundă și spirituală, credincioșii se adună în cimitire pentru a îngriji mormintele celor răposați. Această tradiție reflectă respectul și dragostea față de cei care nu mai sunt alături de noi.
Vine vremea când ne amintim cu pietate de cei răposați, în special în preajma Paștelui Blajinilor – o sărbătoare al cărei nume provine din slavona „Blajenii”, semnificând „Fericiții” (din limb slavona). Această perioadă, marcată profund de tradiție și spiritualitate, adună mulți dintre noi în cimitire, unde curățenia și îngrijirea mormintelor devine un act de respect și dragoste față de cei care nu mai sunt fizic alături de noi. Amenajarea locurilor de veci cu cruci, monumente sau chiar mese și scaune este o practică des întâlnită, fiecare dorind să lase o amprentă vizibilă și durabilă în aceste „dormitoare ale eternității”.
Fiecare gest de îngrijire a mormintelor este însoțit de rugăciuni sincere pentru odihna sufletelor, manifestând credința în nemurirea spiritului uman. „Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici suspin, ci viață fără de sfârșit” este una dintre cele mai sublime rugăciuni, reflectând speranța învierii și a vieții veșnice.
Paștele Blajinilor, sărbătorit de obicei în ziua de luni imediat după Duminica Tomei, își propune să fie un prilej de omagiere a celor care au dus o viață creștinească autentică. Totuși, această tradiție, relativ recentă și variabilă regional, este adesea umbrită de comportamente nepotrivite. Pregătirile pentru această zi includ achiziționarea de pomeni și organizarea de întâlniri care, în loc să fie momente de reculegere, se transformă uneori în adunări zgomotoase, cu mâncare aleasă, băutură și distracții, diluând esența spirituală a momentului.
Preoții, des solicitați în aceste zile, se străduiesc să răspundă nevoilor credincioșilor. În ciuda recomandărilor de a menține cimitirele locuri de respect și contemplare, mulți participanți par să uite de scopul principal al vizitei lor pentru ca lumea vrea pomenire aici și acum, deoarece se grăbesc, trebuie să se servească, sa povestească unii altora ce-au mai făcut timp de un an, să mai spună noi bancuri, dar de răposați se uită. S-a îmbolnăvit conștiința oamenilor, fac petreceri chiar pe morminte .
Este esențial să ne reamintim că Paștele Blajinilor ar trebui să fie un timp dedicat memoriei și rugăciunii. Îmbrăcămintea și comportamentul nostru în cimitire ar trebui să reflecte decența și respectul datorat celor plecați. Rugăciunile ar trebui să înceapă în biserică și să continue la morminte, iar milostenia, un pilon al credinței creștine, ar trebui să fie făcută din inimă, nu de dragul de a fi văzut de alții.
Paștele Blajinilor ne reamintește de fragilitatea vieții umane și de importanța păstrării tradițiilor care ne aduc împreună în jurul valorilor spirituale și morale fundamentale. Să ne străduim să păstrăm aceste momente ca pe niște oaze de pace și reflecție, onorându-i pe cei care nu mai sunt cu noi într-un mod cu adevărat respectuos și plin de dragoste. La cimitir se cuvine a fi cumpătați. Să ne gândim la cei răposați și nu la poftele noastre. Sunt interzise mesele, băuturile și veseliile la morminte. Îmbrăcămintea și portul nostru sa fie decente.
Să luăm aminte!
Gheorghe COJOCARI, preotul bisericii Sf.Irh.Nicolai s. Gribova