Livada înflorește în liniștea serii

În urmă cu două luni, Tamara Bejan ne spunea că ne va arăta livada ei de evodie, pe care o numește cu drag „livada albinuțelor”. Și iată că a venit ziua promisă. Pe 27 septembrie, livada s-a lăsat descoperită în toată frumusețea ei.

Dar ce este, de fapt, evodia și de ce a ales  dna.Tamara să planteze acest arbore? Evodia, cunoscută și drept „arborele albinelor”, este un arbore originar din Asia, apreciat în tot mai multe locuri pentru florile sale bogate în nectar. În perioada înfloririi, coroana se umple de numeroase flori mici, parfumate, care atrag albinele și alte insecte polenizatoare. Un motiv important pentru care este plantată este tocmai acela de a le oferi albinelor hrană într-o perioadă în care sursele de nectar din natură încep să fie mai puține. Așa se explică și numele atât de frumos pe care dna  Tamara l-a dat livezii sale – „livada albinuțelor”. Nu a plantat doar niște copaci pentru frumusețe. A creat, pas cu pas, un loc în care natura poate să-și urmeze rostul, iar albinele să găsească hrană și adăpost. Este greu să descrii în cuvinte un loc în care natura pare să fi găsit ritmul ei perfect. Florile de evodie, zumzetul albinelor, aerul răcoros al serii și lumina blândă a toamnei creează împreună o atmosferă în care gândurile se așază altfel. Dna.Tamara spune simplu: această liniște îți creează pace în suflet, lumină în gânduri și multă iubire în inimă. „Iar celelalte nu contează!” Poate tocmai aceasta este frumusețea unei livezi crescute cu răbdare și dragoste. Nu este doar despre copaci, flori și albine. Este despre timpul pe care omul îl dăruiește pământului și despre bucuria pe care o primește înapoi. Despre dimineți și seri petrecute printre pomi, despre grijă, așteptare și speranța că, într-o zi, ceea ce ai plantat va deveni un loc în care sufletul se simte acasă. Iar „livada albinuțelor” pare să fie tocmai un astfel de loc. În fotografia de toamnă,  dna.Tamara apare îmbrăcată mai cald „Azi e cam friguț”, spune ea cu zâmbetul omului care știe că frigul nu poate lua frumusețea unei zile în care livada este atât de vie. Poate că avem nevoie, din când în când, să ne oprim. Să lăsăm telefonul, grijile, alergătura și toate lucrurile care ni se par atât de importante. Să intrăm într-o livadă, să ascultăm albinele, să privim cerul și să ne amintim că există și liniști care vindecă.

Iar în liniștea unei seri de septembrie, printre florile de evodie, Tamara Bejan ne amintește un lucru simplu: uneori, fericirea nu face zgomot. Ea înflorește încet, într-o livadă, și așteaptă să o descoperim.

Angela Croitor